216-sigla-rao-241x300

Editura RAO s-a impus ca una dintre cele mai prestigioase şi puternice edituri din România, al cărei program este axat în primul rând pe publicarea literaturii.

Atât a marilor autori cât şi a scriitorilor de succes ai momentului, în lume, adesea aproape simultan cu apariţia cărţilor lor în ţara de origine, ceea ce reprezintă o performanţă editorială spre care fără îndoială că tindem, astăzi. S-ar putea face o listă impresionantă de best-selleruri publicate rapid în România, bucurându-se de un succes similar celui din alte ţări, chiar dacă la noi capacitatea de absorbţie a pieţei de carte nu este încă egală cu coperta_1526_bigcea din alte societăţi. Dintre exemplele recente, s-ar putea aminti romanele Juliei Navarro (autoare ale cărţi care s-au vândut în peste 2 milioane de exemplare), „Confreria Sfântului Giulgiu”, „Biblia de lut”, „Sângele nevinovaţilor”, ultimul lansat în această primăvară după ce apăruse la Barcelona anul trecut. De la câteva zeci de titluri în primii ani, Editura RAO a ajuns la 450 în 2007, cifră într-adevăr de invidiat. Dar nu numai numărul impresionează, ci calitatea programului editorial, orientarea fermă spre literatura de calitate şi spre cărţile fundamentale, mai vechi sau mai noi. Apoi calitatea traducerilor şi nu în ultimul rând ţinuta fiecărei apariţii editoriale, de la tipar şi hârtie la prezentarea grafică. RAO a fost printre primele edituri româneşti care au tipărit la standarde occidentale – a se vedea în acest sens seriile de mari autori din literatura universală: Goethe, Stendhal, Balzac, Victor Hugo, Jane Austen, Thomas Hardy, Dostoievski, Melville, Sienkiewicz, Thomas Mann, André Gide, Albert Camus, André Malraux, Jean-Paul Sartre, Franz Kafka, Hermann Hesse, Gabriel García Marquez etc., în traduceri revizuite, eliberate, coperta_3191_bigunde era cazul, de cenzura de la prima apariţie în limba română – sau opere netraduse până acum la noi. Editura RAO are un număr mare de colecţii care acoperă de fapt o gamă largă de genuri, de la cartea de literatură la enciclopedii, multe dintre ele lucrări devenite repede de referinţă, de la memorialistică la sociologie şi politică sau la dezbaterile de idei contemporane: „RAO clasic”, „RAO thriller”, „Opere XX”, „Biblioteca Gabriel García Marquez”, „Succese internaţionale”, „RAO istorie”, „RAO Ficțiune Tineri”, „Personalităţi care au schimbat soarta lumii”, „Dosarele X”, „Proză română contemporană”, „Viaţă de artist”, „Enciclopedii Larousse”, „Non-ficţiune”, „Millennium”, „Lumea ştiinţei”, „Ce şi cum”, „Colecţia de artă”, colecţii de cărţi pentru copii („Larousse junior”) ş.a. Cum astăzi enciclopediile şi lucrările de sinteză sunt foarte căutate, ca şi antologiile construite pe o idee, aş cita dintre apariţiile editurii din ultimii anii, „Maeştrii picturii” (2004), care prezintă 73 de pictori occidentali din Evul Mediu până în secolul XX, de la Cimabue la Warhol, care s-au aflat în fruntea unor mişcări (Carracci, Rubens, Delacroix, Monet, Picasso) ori s-au manifestat solitar (Bruegel, Lotto, La Tour, Velázquez, Vermeer, Rembrandt, Chardin, Manet, Cézanne, van Gogh, Bacon etc.). „1001 de picturi de privit coperta_3340_bigîntr-o viaţă” de Stephen Farthing (2007) este un album-antologie în care, alături de lucrări faimoase ale marilor maeştri, aflate în cele mai cunoscute galerii din lume, sunt reproduse capodopere neglijate până acum şi picturi contemporane de real interes. „1001 de cărţi de citit într-o viaţă” de Peter Boxall este o selecţie eclectică realizată de o echipă internaţională de scriitori, critici, universitari şi ziarişti care propun o nouă abordare a clasicilor şi o reevaluare a ficţiunii contemporane, cu peste 600 de fotografii – coperţi, pagini de gardă, afişe, ilustraţii şi alte imagini contextuale. În aceeaşi colecţie a apărut în 2005 „1001 de filme de privit într-o viaţă” de Steve Jay Schneider, o enciclopedie a celor mai bune 1001 de filme, ordonate cronologic, cu fotografii, afişe, index tematic şi un index de regizori. Această lucrare de referinţă urmăreşte nu numai să informeze şi să recomande, ci şi să motiveze, să-i transforme pe cititorii curioşi în cinefili pasionaţi. RAO a publicat şi cele două excepţionale antologii ale lui Umberto Eco, „Istoria frumuseţii” (2005) şi „Istoria urâtului” (2007), incursiuni fascinante, bogat ilustrate în arta plastică, literatură, filosofie. Încercând de fapt delimitarea şi contextualizarea în epoci diferite a celor două noţiuni estetice, practic greu de cuprins într-o definiţie, pentru că gustul şi percepţia se schimbă în istorie, Umberto Eco a realizat două „istorii” ale artei absolut extraordinare, în care componenta vizuală rămâne esenţială. Am pus cuvântul istorie în ghilimele pentru că, în ciuda viziunii diacronice, Umberto Eco face aici mai mult filosofia ideilor şi a sistemelor de semne simbolice, în dialectica lor, decât propriu-zis istoria lor. Dar, cu siguranţă, Editura RAO pregăteşte multe alte surprize cititorilor săi.