Sunt, in sfarsit, multumita de imaginea mea! M-am impacat cu mine insami datorita unei „retete magice” pe care am auzit-o la o filmare: acid hialuronic buze.
Mi-am dorit inca de mica sa ma fac actrita, dar parintii mei s-au opus cu indarjire. Din cand in cand, viata imi mai ofera cate un premiu de compensatie – mai primesc roluri episodice prin filme. Vara trecuta am nimerit la un film istoric, unde m-am ales iar cu un rol – nu cine stie ce, ca era doar episodic, dar apaream de cateva ori in prim-plan. Din aceasta cauza, trebuia sa fiu pe platoul de filmare mai devreme decat figuratia, adica odata cu artistii, pentru ca nu puteam sa-mi imbrac singura costumul de epoca si pentru ca, odata imbracata, trebuia neaparat sa trec pe la machiaj. Una din fetele de acolo, cu care ma cunosc de cand eram amandoua pustoaice de liceu (si ea tot cu figuratia a inceput, si nici pe ea nu au lasat-o parintii sa devina actrita, iar dupa ce s-a maritat a devenit make-up artist) mi-a atras atentia buzele mele nu mai erau asa cum le tinea ea minte, ci devenisera „cam deshidratate”. Cristina (asa o cheama) mi-a mai atras atentia ca aveam o usoara asimetrie la buza de sus si mi-a marturisit ca s-a confruntat si ea cu aceeasi problema dupa ce a nascut. A crezut ca i se trage de la alaptare, care provoaca deshidratare, si s-a pus pe baut apa. Nu doi litri, cum se zice la „sfatul medicului”, ci patru. A incercat sa foloseasca tot soiul de creme, care mai de care mai bio… si nimic! Pana la urma a rezolvat problema cu acid hialuronic, solutie care mi-a recomandat-o si mie.

Desi stiam ca „diagnosticul” pus de ea era corect, m-am uitat lung la ea si i-am spus verde-n fata ca e dusa cu cercu’ si ca eu una m-am de gand sa ma transform in varianta feminina a lui Donald Duck. Vazusem de prea multe ori pe Facebook selfie-urile unor pitzipoance cu buze supradimensionate. Buze oribile, deformate, care acopera jumatate din fata, date cu ruj roz, si tuguiate ca pentru sarut. Posesoarele unor astfel de… nu pot sa le spun altfel decat „accesorii nenaturale” se cred seducatoare – numai ca nu sunt. Dimpotriva, mie mi se pare ca sperie copiii – si intr-o buna zi, o sa fiu si eu mama.

Cristina a ras, si-a tuguiat buzele, a imitat un macanit de rata si apoi m-a intrebat (usor intepata) daca mi se pare ca ar avea cioc de ratusca. Sau de ornitorinc… Ce e drept, nu are! „Ei, vezi?”, a intrebat ea si a ras din nou. Apoi mi-a dar o adresa: strada Herastrau nr 1. Acolo, la o „aruncatura de bat” de Piata Charles de Gaulle se află clinica doctorului Gad Renert, un chirurg estetician de origine israeliana care are peste un deceniu de experienta in acest domeniu delicat.
Mi-am luat inima in dinti si am sunat la numarul de telefon 0731 030 000, mi-am facut o programare pentru o consultatie si, in cele din urma m-am decis sa urmez exemplul Cristinei. „Interventia chirurgicala” a fost cat se poate de simpla: cateva intepaturi si gata. S-a terminat repede si bine. Desi nevoie de 10 zile pentru a se stabiliza substanta si a vedea rezultatul final, buzele mele au aratat perfect din prima clipa. Si asa arata si acum!